@09 Evanghelia dupa IOAN, din Conferintele lui R.Steiner

mihaiiasiromania@gmail.com


09. Evanghelia dupa IOAN, din Conferintele lui
                                                 R.Steiner

      ,... incercati sa ajungeti la intelegerea acestor doua cuvinte:
" El a venit pana la oamenii-Eu, insa oamenii-Eu nu L-au primit", incepeti cu cele mai elementare notiuni de teosofie, si veti vedea cum din ele izvorasc cuvintele Evangheliei dupa IOAN.
Daca privim omul asa cum se prezinta el astazi, putem spune : Ceea ce se cunoaste astazi despre el este corpul fizic, doar un element al entitatii omenesti. Corpul omenesc este strabatut deja de alte madulare fiintiale superioare ; de aici si felul in care el ne apare noua astazi. Daca nu ar fi strabatute de o  alta fiintialitate, el n-ar fi decat un aparat fizic, pe care nimic nu-l misca dinauntru, caruia nimic nu-i provoaca durere. Ochiul fizic este asemanator unui aparat fizic. Imaginati-va in mod viu faptul ca omul creste si ca un anumit lucru ii provoaca durere. Veti recunoaste atunci cum este impregnat corpul fizic cu alte doua formatiuni : una face ca omul sa creasca, sa se reproduca si sa se hraneasca ; acest lucru are loc prin intermediul corpului sau eteric, cealalta face ca el sa simta, sa aiba impulsuri, pofte si pasiuni; acestea vin de la corpul sau astral. Pentru ca sa creasca corpul fizic are nevoie de corpul eteric. Pentru ca sa simta are nevoie de corpul astral.
Hidrogenul singur nu poate sa fie apa; el are nevoie in plus de oxigen. Daca hidrogenul si oxigenul se separa iarasi, nu mai avem apa ; aici, ca si acolo, este necesara legatura. Daca omul este despartit de celelalte doua corporalitati ale sale, corpul fizic incepe sa se descompuna instantaneu.
Corpul senzatiei, corpul eteric, corpul fizic, aceste trei madulare fiintiale merg mai jos pana la animal. Corpul carnal omul il are in comun cu Pamantul, cu mineralul ; corpul eteric il are in comun cu plantele, corpul astral cu animalele. Putem, deasemenea, sa spunem : Tot ceea ce conditioneaza cresterea si reproducerea salasluieste in corpul eteric ; impulsurile, placerea si senzatiile de durere salasluiesc in corpul astral.  La moarte corpul fizic ramane singur ; corpurile eteric si astral raman la inceput impreuna, dar la putin timp se desparte si corpul eteric de corpul astral. In timpul somnului, omul este, planta. Corpul sau mai este mentinut in functie doar de viata vegetariana, de corpul eteric. In mod normal, in somn omul este lipsit de constienta si fara vointa sau pofte.   Putinii oameni care isi mentin intacta constienta in timpul somnului sunt inaintasi ai omenirii ; ei anticipeaza deja astazi o stare pe care candva, in viitorul indepartat, toti oamenii o vor atinge ; ei sunt predispusi, predestinati pentru a fi conducatori  si  profeti  ai  omenirii.



                                                                   continuarea in art 13

                                                                                     domnita